concluzii

Stau întinsă pe canapea...ziua a început cu clinchet de clopoţei...acum acoperit de basul dat la maxim. Ultima zi din an...concluzii? Schimbat locaţia şi cam atât. Program artistic de 2 bani anul acesta..doar e criză..încă mai sper la o schimbare de planuri. Cuvântul anului..categoric CRIZĂ, al săptămânii a fost MAFIA. E bine că mai există şi prietenii.

Vreo 10 filme aşteaptă să fie vizionate..poate la anul. O lene îmi omoară spatele.

Urări de anul nou? Pun pariu că vă sună telefonul de ceva vreme. Eu vă urez tot ce vă urează alţii...arhivat:D Spun din nou NU mesajelor luate de pe net:)

Cel mai debusolant post al meu...aşa e când tragi linie la sfârşit de an.

Enjoy 2010!

Heima

Îmi place..

[mulţumesc Gabi]

Happy now?!

"Cere şi ţi se va da"..

Am cerut zăpadă...acum am...am cerut sărbători...sunt după colţ.

Nu am cerut ger..şi totuşi la bunica într-un sătuc..aseară au fost -23 de grade. Urăsc gerul..ştiu..mă revolt..dar nu pot să mai ies din casă pentru că îmi degeră degetele şi îmi curg mucii până la genunchi. Nu că anul acesta în Botoşani totul este lumină şi armonie ..că nu e...e chiar mai insipid..inodor şi incolor decât în anii precedenţi...mi-a îngheţat şi dorul pentru prieteni...nu mă dau ieşită din casă...stau ca un copil gripat...uitându-mă la desene animate cu o cană imensă de ceai lângă cap.

Oricum...la fel ca anul trecut sunt scurtă şi la obiect: Sărbători Fericite şi multă voie bună!

[10 pentru România şi Piersic încă nu şi-a terminat micul discurs....dar îmi place]

mă simt ca bunica.. [:-<]

Sărbătorile vin?!

Cam aşa suna o campanie a celebrei beri Tuborg. Dacă în alţi ani te făcea să te gândeşti la sărbători acum nu cred că îmi mai stârneşte interesul. Vina nu este a Tuborg-ului ci a stării monotone care s-a lăsat. Un fulg de nea rătăcit dacă zăream mai aveam speranţa că vin sărbătorile, dar hainele subţiri şi griul uscat de afară mă sufocă psihic. Începând cu zilele trecute oraşele sunt împânzite cu beculeţe care mai de care mai colorate. Dar cu ce folos? Lipseşte oare albul imaculat care strălucea sub aglomeraţia de luminiţe?

Anul acesta nu simt miros de portocale, de măr copt, de vin fiert cu scorţişoară, nu aud lemnele cum ard în sobe, clopoţei şi copii care să repete două trei versuri, nu aud sărbătorile cum îmi bat în geam. Ar trebui mutat Crăciunul în ianuarie... sau poate chiar în februarie, ar trebui să ne dăm cu vremea pentru a conserva farmecul acestei sărbători. Cuvântul cadou e pierdut în copilărie lângă un colind, lângă Moş Crăciun. Noi acum suntem pierduţi într-o lume virtuală, unde vizual..putem da de zăpadă.

Urăsc căldura.

...... şi totuşi.... sărbătorile vin...

Culoare muribundă

Peisaj multicolor. Aerul de un albastru contrastant. Peisaj de toamnă, forţată să renunţe la întregul pastel al sezonului. Albul îşi anunţă neîntârziat prezenţa. Mâinile capătă culorile ce normal ar trebui să îmbrace trotuarele, aleile din parc, toamna târzie. Sunetul e lipsit de cromatică. Văd cum petele de culoare din jurul meu se dilată, ca mai apoi să dispară. E monoton.

4 a.m. Moş Ene a greşit din nou adresa.

Echilibristică

Muşuroi de furnici, sardine într-o cutie, stropii de apă atunci când plouă. Trafic infernal. Aşa sună o zi obişnuită în mijloacele de transport în comun din Iaşi. RATP-urile, o soluţie ieftină din punct de vedere financiar, atunci când ai de ajuns în timp acceptabil la o anumită destinaţie. Se merită totuşi?

"Mersul pe jos face piciorul frumos" poate fi aplicat cu uşurinţă în acest caz. În RATP se pot ţine adevărate lecţii de echilibristică, acestea fiind dotate cu un sistem de frânare foarte eficient. La orice intersecţie te poţi aştepta să cazi în braţele persoanei de lângă tine, acesta fiind un caz fericit.

Momentan mă amuză copios situaţia. Copiii care ies seara de la şcoală şi se imping la intrarea în RATP sunt cei mai haioşi. Fără nici o reţinere ei spun tot ce au pe suflet, cu o ironie pe buze, astfel încât să fie auziţi de toţi cei din autobuz. Aglomeraţia face aproape imposibilă stabilirea unui echilibru ceea ce necesită abilităţi serioase în cazurile cele mai spontane.

În concluzie, dacă nu sunteţi chiar foarte grăbit, puteţi apela fără să ezitaţi la mersul pe jos, care este mult mai sănătos atât pentru noi cât şi pentru natură.

Facem parte dintr-o comunitate...eşuată.

New..

Incredibil..a trecut şi bacalaureatul..şi admiterea la facultate, totul a fost ca un flash. La fel ca pe majoritatea mă încânta ideea de a părăsi acest oraş, doar că acum.. cu un picior "deja în groapă" nu mai sunt convinsă că totul este aşa uşor. Cu alte cuvinte..pot spune cu mâna pe inimă "Vreau la mama". Deşi ideea de a sta într-un oraş cu un renume ca al Iaşului suna promiţător, după mai puţin de o lună afirm cu toată convingerea că îmi este dor de monotonia şi plictiseala din Botoşani - cel puţin acolo nu dura 2 ore să străbat jumătate de oraş.

Timpul a trecut:

Hello Iaşi...hello studenţie... I miss Botoşani!

Blogtosani 7

Trecuse ceva vreme de când am închis, pentru câteva luni, blogul. Deşi l-am redeschis nu prea am avut parte de inspiraţie şi am tot amânat apariţia unui post mai..de Doamne ajută!(exceptând pe cel de mai jos care e postat...ca să fie). Acum profit de această nouă întâlnire a bloggerilor din Botoşani la care mai greu..la insistenţele unora (Cristi şi Andra) am luat şi eu parte. Am avut plăcerea să o avem alături şi pe Andra, pentru care acesta a fost primul blogmeet la care a participat.
Vorbărie multă şi de data aceasta.. subiectele mai mult sau mai puţin cu privire la sfera blogurilor, nelipsind nici porţiile de râs. Locaţia a fost frumos aleasă de organizatori (Up Cafe), putând sa ne bucurăm şi de asfinţitul soarelui. Bineînteles că au fost făcute şi poze, care vor fi publicate probabil de Bogdan. În mare parte pot zice că a meritat toată fuga mea pentru a participa la mica întâlnire a bloggerilor.

[nici în cazul acestui mic post nu m-a ajutat imaginaţia..mai deloc..dar simt o uşurare că am reuşit să mai tastez 2-3 cuvinte]

[mai târziu...dar am făcut rost şi de câteva poze :D]