Cu ochii întredeschişi conturezi valuri de voal ce acoperă lumina. Fotonii totuşi îşi creionează loc printre acele ceasului nedormit de mult. Ca doi magneţi pleoapele nu răspund voinţei dimineţii şi continui să îţi fereşti privirea de presiunea fierbinte care invadează camera.
marți, 9 noiembrie 2010
Infantil
Cu ochii întredeschişi conturezi valuri de voal ce acoperă lumina. Fotonii totuşi îşi creionează loc printre acele ceasului nedormit de mult. Ca doi magneţi pleoapele nu răspund voinţei dimineţii şi continui să îţi fereşti privirea de presiunea fierbinte care invadează camera.
luni, 4 octombrie 2010
Toamna se numără bobocii..
joi, 9 septembrie 2010
3...2...1...imediat ajung la 0!
marți, 3 august 2010
Leapşa
În turul meu zilnic virtual am dat de leapşa din partea Andrei [(..)lista a 25 de lucruri frumoase/întâmplări/persoane dragi care ne fac sa zâmbim. Toate aşa, într-un ceaun de bună dispoziţie.]
joi, 15 iulie 2010
Azi o auzim...dar nu e!
miercuri, 23 iunie 2010
Vine vacanţa!
- sesiunea a trecut
duminică, 13 iunie 2010
Sus Cortina!
Mai sunt câteva zile şi are loc. Micul eveniment pe care l-am strecurat cum am putut în program, care mi-a mâncat mie şi colegilor din echipa de proiect nervii, imaginaţia şi răbdarea este aproape gata.
marți, 1 iunie 2010
Eliberează copilul din tine!
Așa s-a întâmplat și cu Ziua Copilului, 1 iunie. Îmi amintesc că în anii precedenți așteptam cu nerăbdare această zi..ziua în care mă bucuram de vitrina cu jucării ascunsă după un colț în conștientul nostru. Euforică chiar, dimineața trimiteam mesaje și aveam grijă să nu omit să felicit toți cunoscuții care nu au uitat de zilele colorate ale copilăriei.
De când am venit în Iași am tras concluzia că postările mele fac referire mereu la partea negativă a lucrurilor. Așa se anunța și ziua de astăzi: cer plin de nori, aer rece..dar cineva a avut grijă să își amintească și de esența noastră. Am prmit dulciuri de dimineața [specific că dacă ar fi să renunț la orice mâncare, aș renunța doar pentru dulciuri]. Treceam pe stradă și priveam mame cu odraslele de mânuță. Nu mai contau cearcănele, oboseala de pe chip..ci zâmbetul de pe buze, zâmbet antrenat de privirea lor zglobie.
Azi mi-aș fi dorit să fac exces de înghețată, să îmi lovesc picioarele în parcul de joacă.. să fiu plină de cretă colorată. Poate dacă mulți nu s-ar uita ciudat - aș îndrăzni..momentan aștept..să treacă sesiunea.
Lăsați copilul din voi să iasă la lumină!
sursa foto.
luni, 3 mai 2010
Uneori e prea sus..
„Ce a fost mai întâi, oul, sau găina?”..nu vreau să intru în discuții științifice, dar cred cu siguranță că răspunsul e găina. Nu cred că acele ouă s-au clocit singure și așa au apărut puișorii. Probabil știți cu toții că în Biblie este specificat că Dumnezeu a lăsat vietăți care s-au înmulțit pe Pământ. La fel și în cazul nostru, întâi a fost mama. De când am fost mici am învățat că totul se rezumă la această ființă, datorită ei ne putem bucura de viață. Pentru noi mama este ceva care a fost dintotdeauna și avem întotdeauna impresia că mereu va fi lângă noi atunci când avem nevoie .. de un cuvânt bun, sau chiar de o mustrare.
Dar totuși cortina cade...
Uneori urăsc că ne-am născut fără termen de valabilitate predefinit. Cunoaștem cu toții data fabricației, dar nu ar fi fost mai interesant să știm din timp și de acea clipă în care ieșim pe de scena prăfuită și plină de așchii a vieții? De ce trebuie să părăsim lumea pământească asemenea unui actor surprins de heblu în timpul monologului? Jocul scenic nu ajută cu nimic având în vedere că pana de curent ce ne îneacă rolul e cel mai imprevizibil lucru cunoscut.
... e trist, mama face parte și ea din același scenariu..și sosește și pentru ea acea zi în care e cu noi, dar NU E! Îmi place să cred că toate mamele ajung în Rai, că simplu fapt că ne-a dat viață le iartă celelalte păcate, că au un suflet pur, imaculat. Nu avem cum să fim siguri că mamele au fericirea garantată dincolo de culise.
Nu vreau să fiu spectator în acest teatru, nu vreau ca mama să fie alături de mine..de sus, nu vreau să fie atât de sus încât să nu o pot privi, auzi, nu vreau să mă rog la o piatră pe un mormânt, nu vreau să îmi caut liniștea decât în ochii ei negri, în zâmbetul ei, în părul ei castaniu.
... nu vreau să fiu mamă ... dar e greu să rămâi un copil..
[Condoleanțe Florin!]
duminică, 18 aprilie 2010
Iubim gările?
De ce nu ne putem lua prietenii în acele geamantane?
E a 5-a săptămână consecutivă când în programul de sfârșit de weekend apare destinația GARA. Dacă dai timpul cu 3 zile înapoi sentimentele sunt altele. Fericirea de a te întâlni cu prieteni, rude, pe care rar le revezi acoperă izul de tristețe ce îl emană griul clasic al gării. În acele momente nu mai contează detaliile, important e că te întorci acasă însoțit. [...] Dacă e duminică după-amiaza, e liniște..dar acea liniște e omorâtă de sunetul asurzitor al trenurilor care își anunță plecarea. Atunci începi să urăști gara, să simți acea repulsie față de ea... începi să îți doreștii să fii un geamantan, un rucsac...o geantă..un bilet de călătorie. De data aceasta trenul părăsește gara și peroanele rămân goale - azi te întorci acasă singur..poate doar cu speranţă.
sâmbătă, 3 aprilie 2010
Paste Fericit!
A trecut perioada martisoarelor, au trecut Floriile, a trecut si postul ... Pastele ne bate la usa. Probabil majoritatea deja a pus friptura la cuptor, ouale stau frumos asezate pe platouri, iar cozonacii si pascutele sunt puse de mult pe masa.
Cateva mici observatii:
1. deja a inceput invazia de mesaje luate de pe net
2. sa aveti parte de o seara de Inviere linistita
3. sa nu mancati foarte mult maine in cazul in care postul a facut parte din programul dumneavoastra si nu faceti exces de vin
4. bucurati-va de toti cei care va sunt alaturi in aceste zile de vacanta
Enjoy it!
Paste Fericit!
[spune NU mesajelor luate de pe net]
vineri, 19 februarie 2010
SE PICTEAZĂ...
joi, 11 februarie 2010
Le concert
Îmi era dor de cinema, chiar dacă anul acesta am vizitat astfel de locații mai des decât mă așteptam..iar Dida a venit la timp cu propunerea "Blogtoșani- film".
luni, 8 februarie 2010
[...]
regret ca Frogu dispare din peisajul cotidian și va rămâne pentru o perioadă doar în cel virtual [sper că și ea se va menține în limitele decenței cât va sta în Portugalia]