duminică, 18 aprilie 2010

Iubim gările?

Gara - unul dintre cele mai comune locuri de pe suprafața pământului. Un mănunchi de sentimente ce plutesc deasupra peroanelor, un salut final și vorbe frumoase ce înconjoară fiecare tren, geamantane pline cu lucruri uzuale, toate învăluite de speranța unei grabnice revederi.

De ce nu ne putem lua prietenii în acele geamantane?

E a 5-a săptămână consecutivă când în programul de sfârșit de weekend apare destinația GARA. Dacă dai timpul cu 3 zile înapoi sentimentele sunt altele. Fericirea de a te întâlni cu prieteni, rude, pe care rar le revezi acoperă izul de tristețe ce îl emană griul clasic al gării. În acele momente nu mai contează detaliile, important e că te întorci acasă însoțit. [...] Dacă e duminică după-amiaza, e liniște..dar acea liniște e omorâtă de sunetul asurzitor al trenurilor care își anunță plecarea. Atunci începi să urăști gara, să simți acea repulsie față de ea... începi să îți doreștii să fii un geamantan, un rucsac...o geantă..un bilet de călătorie. De data aceasta trenul părăsește gara și peroanele rămân goale - azi te întorci acasă singur..poate doar cu speranţă.


sursa foto.

5 comentarii:

  1. Buna Delia,
    Ma bucur sa vad ca esti bine. Imi place blogul tau, spune multe despre tine. Nu stiu sigur daca o sa iti dai seama cine sunt dar vroiam sa iti vorbesc despre un subiect ignorat uneori de multi scriitori, si anume, puterea cuvantului. Desi simt o nevoie exacerbata de a-si exterioriza, prin cuvinte, parerile si sentimentele multi scriitori, ca si tine de altfel, ignora impactul pe care cuvintele lor il poate avea asupra unui cititor. Pentru ca prin cuvinte, oamenii devin manipulabili, pentru ca ei isi regasesc stari in cuvinte si astfel un scriitor poate altera imaginea unui evenimtn in fata oamenilor, prin cuvinte. Asta nu este intotdeauna in scop perioratif si nu intotdeauna voluntar. Dar este bine sa stii ca prin cuvintele tale oamenii pot percepe un lucru frumos drept repugnant, si un lucru normal ca nepliabil tarelor societatii. Aceasta imagine este trasmisibila, prin vorbe, mai departe, si depinzand de amploarea pe care o ia, poate face foarte mult rau.
    à propos de gari, sunt de acord cu tine. Cred ca doar trenul are puterea de a trece prin culoarele timpului aducandu-te dintr-un loc in altul in acelasi punct in care l-ai lasat, in spatii diferite, la oameni diferiti, la individualitati diferite.
    iti multumim delia, petru ca ne scrii, si ne trezesti amintiri identitare.
    P.S. imi cer scuze ca nu te-am salutat, eram doar nervoasa(Wenge).

    RăspundețiȘtergere
  2. multumesc frumos pentru cuvintele de mai sus, ai foarte mare dreptate, oamenii sunt asemenea unor marionete in societatea de azi.

    [acum imi cer si eu scuze, dar nu imi dau seama cine esti :-S]

    RăspundețiȘtergere
  3. Memorabila replica asta... "de ce nu ne putem lua prietenii in geamantane" :))

    RăspundețiȘtergere
  4. să știi că este...mereu o am în minte, deși e ceva vreme de când am scris articolul acesta, tot în fiecare weekend sunt pe lângă o gară...e ciudat..și chiar plăcut uneori:))

    RăspundețiȘtergere
  5. Scrie si despre trenuri!
    Scrii prea rar!
    Esti minunata cu parul scurt!

    --
    AIA

    RăspundețiȘtergere