Gara - unul dintre cele mai comune locuri de pe suprafața pământului. Un mănunchi de sentimente ce plutesc deasupra peroanelor, un salut final și vorbe frumoase ce înconjoară fiecare tren, geamantane pline cu lucruri uzuale, toate învăluite de speranța unei grabnice revederi.De ce nu ne putem lua prietenii în acele geamantane?
E a 5-a săptămână consecutivă când în programul de sfârșit de weekend apare destinația GARA. Dacă dai timpul cu 3 zile înapoi sentimentele sunt altele. Fericirea de a te întâlni cu prieteni, rude, pe care rar le revezi acoperă izul de tristețe ce îl emană griul clasic al gării. În acele momente nu mai contează detaliile, important e că te întorci acasă însoțit. [...] Dacă e duminică după-amiaza, e liniște..dar acea liniște e omorâtă de sunetul asurzitor al trenurilor care își anunță plecarea. Atunci începi să urăști gara, să simți acea repulsie față de ea... începi să îți doreștii să fii un geamantan, un rucsac...o geantă..un bilet de călătorie. De data aceasta trenul părăsește gara și peroanele rămân goale - azi te întorci acasă singur..poate doar cu speranţă.
