Cu ochii întredeschişi conturezi valuri de voal ce acoperă lumina. Fotonii totuşi îşi creionează loc printre acele ceasului nedormit de mult. Ca doi magneţi pleoapele nu răspund voinţei dimineţii şi continui să îţi fereşti privirea de presiunea fierbinte care invadează camera.
întuneric...
O bătălie amăgitoare se dă între genele firave. Dacă ar putea s-ar prinde cu mâinile de sprâncene ca tu să deschizi ochii..să accepţi începerea unei noi etape. Pete de culoare încep să te lovească din plin...armonia cromatică lipsind cu desăvârşire. În "vârful" fiecărei pete o suliţă îşi face apariţia..durerea nu e chiar atât de mare precum te aşteptai deoarece eşti rapid cuprins de ALB. Un alb arzător e învierea ochilor tăi... a identităţii tale. Încetul cu încetul corpul tău poartă un război cu dorinţa ta de stagnare..de pierdere într-un abis liniştitor..halucinogen...cu un iz pasional ca cel al unei ultime ţigări.
Pe noptiera plină de praf timpul şi-a lăsat amprenta. Zeci de petale de crizantemă şi-au găsit sfârşitul acolo..
.. eşti un infantil şi le îngropi în ziua de mâine sicriul..dar ele vor putrezi pe noptieră...
